Te-ascult din umbră şi în umbră stau
Şi mă trezesc gândind spre mai departe,
Nici nu mai ştiu de toate se-ntâmplau,
Sau lacrima e-a mea. Şi-mi ţine parte.
Clepsidra vieţii s-a întors deodată
Şi din trecut vin drumuri să le bat,
Aş vrea să se întâmple toate-odată,
Deşi, se pare, s-au şi întâmplat.
Privesc în urmă să-mi găsesc un rost,
Să înţeleg de ce un gând mă doare,
Mă bat furtuni şi n-am nici adăpost,
Vreau doar atât: o lacrimă de soare.
Te-ascut din umbră, caut mai departe
Şi caut maluri valului ce sunt,
Chiar dacă totuşi viaţa mea-i o carte,
Mai pot să am alt rost pe-acest pământ.
Am ars în focuri căutând puteri
Să sting un rug ce sufletu-mi ardea,
Strivesc un lanţ în prag de primăveri
Şi uit că a fost iarnă-n viaţa mea.
Pot iar să cred că totuşi nu se moare
Când ai destinul unui om învins,
Nu vreau decât o lacrimă de soare
Să pot să am la cartea mea cuprins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu