Să fim noi doi un val de neoprit,
Predestinaţi de un însemn anume,
Suntem un început de infinit.
Prin nori de foc remodelăm destine,
Când pragul nopţii cade istovit,
Suntem mereu speranţa de mai bine
Şi suntem drum mereu spre infinit.
În zorii zilei ne găsim în toate,
Şi o să fim realul izbândit,
Şi toţi vor înţelege că se mai poate
S-avem, în doi, un drum spre infinit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu