Plouă trist, mărunt. Totu-i pustiu,
Cerul e un haos plumburiu,
Umbrele se sting prea nefiresc,
Eu prin ploaia nopţii rătăcesc.
Vântul mai adună uneori
Liniştea uitaţilor fiori,
Frunzele să moară se grăbesc,
Eu le calc şi uit... doar rătăcesc.
Cerului, de zi, îi e iar dor,
Plouă peste frunzele ce mor,
Umbrele fac umbre. E firesc
Să-mi pierd urma şi să rătăcesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu