Te zăresc a stelelor stăpână
Eu, un om ce moartea şi-o amână...
Şi privesc spre zările albastre,
Însă plec în nopţile-mi sihastre.
Te zăresc în lunga-mi agonie,
Nimeni nu mai vrea să mă mai ştie...
Ştiu că eşti o stea ce nu se stinge,
Vis de vară ce mereu învinge...
Tu eşti stea de noapte şi de zi...
Şi-mi vei fi mereu... Pasăre I!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu