Şi dacă valul ţărmurile spală,
La ceasul aşteptărilor ce dor,
Vin amintiri şi dau mereu năvală,
Într-un vârtej nebun, copleşitor.
Deasupra, când furtuna dă târcoale
Şi cerul se apleacă spre pământ,
Un val al mării vrea să se răscoale
Înaripând o lacrimă-n cuvânt.
Târziul răscolind a mării undă
Aduce-n vis al vieţii compromis,
Iar dacă nu mai poate să se-ascundă
Striveşte-n zori un drum întredeschis.
Şi numai zorii mai aduc lumină
Şi visul va purta mereu o vină!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu