Iubito-mi este tare dor
Şi vântul suflă-ngrozitor...
Privesc în juru-mi, gol imens
Dar vieţii nu-i găsesc un sens...
Mi-e dor de visurile noastre,
De umbra zărilor albastre!
Şi vântul suflă îngheţat
Şi corzile s-au încurcat.
Mi-e dor şi te iubesc şi-n vis,
Sub mine însă-i un abis...
Am îngheţat şi nu mai ştiu
Dacă nu-i totuşi prea târziu...
Mi-e dor de serile senine,
De adevărul vieţii-n sine,
Mi-e dor... dar totul a-ncetat
Şi-n rămăşiţe-am îngheţat.
Va fi senin mâine în zori...
Acum pe cer sunt numai nori...
De-ai să mă vezi să plângi râzând
Şi să mă porţi mereu în gând,
Prin norii nopţii eu trăiesc
Şi drumul vieţii-ţi ocrotesc.
E frig... dar mie imi convine...
Te mai gândeşti cumva la mine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu