Să pot să-l ştiu fără măsură,
Să nu-şi mai aibă mersul lui
Ce pas cu pas din viaţă-mi fură.
Îmi vreau minutul infinit,
Să pot să-i fac o altă soartă,
Să-l ţin într-un cuvânt zidit
Cât vise-n zborul lor mă poartă.
Să n-am trecut, ci doar prezent,
Nici viitor să nu mai fie,
Ca tot ce pare a-fi moment
Să nu se piardă pe pustie.
Punând cuvintele în vers
Pot să creez o altă lume,
Ce-şi are mersul înspre mers,
În care moartea n-are nume.
I-am spart clepsidra timpului,
Vânturi cereşti să-l risipească...
Să nu mai stau în umbra lui,
El, dacă vrea, să-mbătrânească.
Vântul din vise m-a trezit...
Atâta timp am irosit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu