măcar pentru o zi
Să dăm uitării viața,
să ne-amintim de noi,
Nimic să nu conteze,
nimic din ce va fi,
Decât ideea simplă
că suntem amândoi.
Sau să fugim în lume,
nemaivăzând nici munți,
Să fim concretul serii
și-al zorilor grăbiți,
Negând, firesc, trecutul
să n-ai cum să renunți,
La gândul ce-i pornirea
spre anii fericiți.
Nu prea găsesc motive
ai timpului să fim,
Nu prea găsești motive
să stăm și să tot stăm,
Tu simți că trece vremea,
eu simt că lenevim
Și unei mari risipe
din ce suntem cedăm.
Hai să fugim iubito,
din toate evadând,
Să nu ne știe nimeni
când clipelor dăm preț,
Să fim ca un miracol
fixați de-același gând,
Ce nu mai vrea să fie
altfel decât măreț.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu