Haideți, doamnă, nu vă enervați...
Viața este sinceră și dreaptă,
Unii cu un scop vorbesc în șoaptă,
Alții la intenții sunt dedați...
N-are rost, cumva, să vă grăbiți,
Să vă faceți griji sau supărare,
Gura lumii-i totdeauna mare,
Oamenii-s destul de ipocriți...
Nu vă temeți, nu mai stați în corzi...
Știți prea bine cine vă acuză,
Dar, de fapt, ei caută o scuză
Că-s doar cerșetori și nu sunt lorzi...
Nu mai luați în seamă pe limbuți,
Ei vorbesc voind să se audă,
Iar ideea lor, de fel, e nudă,
Mult mai multe-ar spune cei ce-s muți...
Nu vă dați motive de nesomn...
Cel ce viața-și duce-ntr-o dormire
Se tot dă exemplu de-mplinire,
Dându-și singur numele de domn...
Nu-i priviți pe cei cu bețe-n roți,
Piedici știu tot timpul să își pună,
Și, mereu, prin fapta cea mai bună,
Vor să-i știe, doborâți, pe toți...
Nu vă mai gândiți la ce a fost...
Vânătorii, dornici de trofee
Despre viață n-au nici o idee,
Cei mai mulți țintesc, dar o fac prost...
Nu-i mai tolerați pe cei nebuni,
Ei în vorbe-s pricepuți la toate,
Fapta însă la lumină-i scoate,
În esență, plini de fricțiuni...
Haideți, doamnă, nu vă enervați...
Viața duce unde-i dat s-ajungă,
Ocolind se face calea lungă,
N-are sens prea mult să colindați...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu