Chipuri prea puține văd,
Doar ideile oculte
Mă ajută să-ntrevăd,
Cât de mare-i irosirea
Celor ce nu au, dar vor,
Rostul ce-l dă preamărirea
Umbrelor peste decor.
Lumea-i multă, lumea-i mare,
Tot mai mare-i, zi de zi,
Se fac și desfac hotare,
Unii vor a le urni,
Se dă lege după lege,
Ca și cum e ceva nou,
Și-i mai greu a se-nțelege
Ce se vede din birou...
Cât de mică-i buturuga
Nimănui nu-i e știut,
Când scăparea este fuga
Sau pasul pe loc bătut,
De-i în drum e ocolită,
Ori drumul este mutat,
Ca fiind divin menită
Semn că totu-i ruinat.
Timpu-și are și măsură,
Spun cei ce privesc la ceas,
Dând ideii anvergură
Cât să scape de impas,
Însă, când e să-l consume,
Întru propriul interes,
Fac doar vorbe și spun glume
Despre cum n-au de ales.
Unii la comandă uită
Ca să-și aibă clar motiv
De-a numi necunoscută
Trecerea în negativ,
Și așa-și caută forme
Ochelarilor de cal,
Când au șansa să-și transforme
Visele în pas real.
Libertatea e tradusă,
De cei ce vorbesc peltic,
Printr-o vorbă ce e spusă
Când de spus nu au nimic,
Teamă au că îi demască
Că nimic n-au înțeles
Și își pun chipul în mască
De om bun, de om ales.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu