Îmi pregătesc a vieţii cutezanţă,
Şi, cum mai toate trec în amintire,
Mă mângâi cu-o poveste de iubire.
La ceasul serii rostuiesc uitarea
Şi-n valuri liniştite înec marea.
Iar când ascund o lacrimă-n privire,
Mă mângâi cu-o poveste de iubire.
Între cuprins şi patimă tîrzie
Mai pun destinul vieţii temelie;
Şi-atunci când plâng, strivit de amăgire,
Mă mângâi cu-o poveste de iubire.
Înzăpezind un drum uitat, în noapte,
Nu mai aud cum ceasul bate-n şoapte,
Când te privesc ca rost de dăruire,
Mă mângâi cu-o poveste de iubire.
Fără să-mi pese de furtuna vieţii,
Dau foc în zori luminii dimineţii;
Şi tot visând a vieţii împlinire,
Mă mângâi cu-o poveste de iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu