Cu împliniri şi gând adolescent,
Să schimb în taină şoapta şi suspinul
Cu-nseninarea unui gând prezent.
Şi n-am voit să ştiu că nu se poate,
Întâia oară m-am înaripat,
Veneam spre tine ca să uit de toate,
De tot şi de nimicuri am uitat.
Dar tot aşa cum apele revarsă,
Stindardul nopţii ni s-a pus în drum
Şi m-am trezit că am privirea arsă
Şi punţile spre vis sunt numai scrum.
Am vrut să îţi veghez odihna-n noapte,
În palma mea să simt c-ai adormit,
Dar brusc pe toate le-am uitat în şoapte
Şi-n tot trecutul meu m-am poticnit.
Am pus mereu pe NU la oiştea vieţii
Şi numai NU mi-a fost de căpătâi,
Acum rămas-am cu lumina ceţii
Şi cu robirea clipelor dintâi.
N-am fost decât o stavilă-a-ntâmplării
Ce s-a robit în urme de trecut
Şi, ca un rost nocturn al depărtării,
M-am vrut doar eu, mereu necunoscut.
Am vrut să fii revanşa clipei mele,
Să-nvăţ să uit să nu mai spun doar NU,
Dar n-am putut să văd ploaia de stele
Şi am rămas să văd că pleci şi tu.
Am înţeles târziu că nu se poate
Să mă răsfrâng doar în trecutul meu,
Şi-acum aş vrea din minte să-mi pot scoate
Că am pierdut, definitiv, doar eu.
Aş vrea să fiu acela care vine,
Aş vrea să ştiu că te cuprind şi-n vis,
Să nu-mi existe gând fără de tine,
Să nu avem frânturi de drum închis.
Mi-a şters privirea lacrima târzie,
Când am văzut că-n noapte ai să pleci,
Înţelegând că urma mea-i pustie
Şi drumul se va arde pe poteci.
De-ai înţeles că e mai bine-aşa,
Eu aş fi vrut mereu să tot rămâi,
Şi dimineaţa să fii iar a mea,
Să fii izbânda nopţilor dintâi.
Mi-am pus hotar la margini de hotar.
Dar astăzi vreau să trec peste trecut
Şi ca un om strivit în calendar,
Să te iubesc, s-o iau de la-nceput.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu