Şi chiar nu pot iubirea s-o cerşesc,
Ca să dau sens zidirii aparente,
Înnobilând cocioabe nefiresc.
Şi chiar nu pot iubirea s-o cerşesc,
Ca să mă-mbăt o zi cu apă rece,
Dorindu-mi doar un piedestal firesc,
Al lacrimii şi-al timpului ce trece.
Eu nu sunt cerşetor de sentimente
Şi chiar nu vreau respectul să-l cerşesc,
Ca să mă cred hotar între amprente
Şi urme clare, ce le las firesc.
Şi chiar nu vreau respectul să-l cerşesc,
Să nu mai văd copacii din pădure,
Dorindu-mi doar reculul nefiresc,
Al stelelor ce noaptea vor să-mi fure.
Eu nu sunt cerşetor de sentimente
Şi chiar mi-e greu să ştiu că pot cerşi,
Când nu pot da condiţiei absente
Mai mult decât un unghi ce-l pot privi.
Şi chiar mi-e greu să ştiu că pot cerşi,
Că-mi pot strivi condiţia umană,
Fără să ştiu, în timp, a ispăşi
Pedeapsa unui fier încins pe rană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu