Am pierdut un fir de gând.
Căutându-l spre apus,
L-am găsit cu vorba dus.
N-aveam lacrimi să îl plâng,
Când păşea cu pasul stâng.
Şi fugea spre miazăzi,
Hăituind rostul de-a fi.
Negăsind al şoaptei rost,
Îşi dorea un adăpost,
Şi, pe drumu-i hărăzit,
A fugit spre răsărit.
Fiind ascuns în firul ierbii,
L-au purtat pe coarne cerbii,
Peste munte, peste deal,
Căutându-i vad şi mal.
Şi-am ajuns să rătăcesc,
Gândurile să-mi găsesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu