(pseudoreplică)
N-am fantezii, iubito!
Ieri, curăţind boscheţii
Visam formele tale
din anii tinereţii.
Aşa vedeam eu viaţa,
aşa vedeam femeia,
Azi asta îmi e soarta,
nici nu mai simt scânteia...
Ce văd... imagini triste...
Tu îţi vopseşti pomeţii,
Să vezi, când ieşi pe stradă,
hulpavi, doar nătăfleţii...
Când ai să pleci iar, astăzi,
eu rup o cheie-n broască,
Să ştiu că-n astă seara
lipseşte a ta mască.
N-am fantezii, iubito!
Te dai de toţi pereţii!
Că parcă-i multă lume
şi cam lipsesc boscheţii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu