De te-aş chema acum la malul mării
Să te privesc în ochi şi să-ţi şoptesc,
Ai înţelege lacrima chemării
Chiar dacă nu ţi-as spune „te iubesc”?
Ţi-aş da un semn că timpul se arată
În ochii tăi, în gândul tău curat,
Şi va fi iar cum vrut-am altădată,
Când cerul nu va fi înnourat...
Şi ştiu că doar privirea ta frumoasă
Va duce clipa către infinit,
Şi vom clădi în munţi, o altă casă
În care să tot spun că te-am iubit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu