Peste borne de hotar,
Timpul îşi marchează sec
Trecerea în calendar.
Valul caută spre mal
Al înaltului avânt,
Pare tragic, dar real:
Şefi de stat ce n-au mormânt.
Puşi în urna umbrelor,
De istorii par uitaţi,
Chiar şi amintirea lor
Dată-i la mişei blazaţi.
Prin trădări pe mai nimic
Ţara-n foc au aruncat,
Regi cu sufletul prea mic,
Cursul vieţii au schimbat.
Însă alte vremuri vin
Să dea clipei înţeles,
Rostuind, în sens deplin,
Indolenţa ca succes.
Şi în faptă şi în gând
Sensul firii e real,
Apele şoptesc, curgând:
De-aţi avea pe Mareşal!
Munţii caută spre cer,
Vântul bate obosit,
Iar eu simt că toate pier,
Omul drept e răstignit.
Doamne nu uita de noi,
Nu e drept ce azi ni-i dat,
Ne ucid atâtea ploi,
Ne-au scos ţara la mezat!
Nu-i românul criminal,
Avem însă trădători,
L-au ucis pe Mareşal,
Au ucis conducători.
Pentru tot ce s-a facut,
Suntem osândiţi mereu,
Să schimbăm acel trecut
Ne rugăm lui Dumnezeu!
Mănăstirea Frăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu