Plouă iar şi plouă greu,
Plouă în sufletul meu,
Lacrima mi-a mai rămas.
Mă confund cu-n pas rebel
Să-mi găsesc al vieţii ţel,
Eu, copilul de pripas.
Cerul nu-i deloc senin,
Gânduri caut să-mi abţin,
Clipei rost nu îi găsesc.
Pasul îl tot pun în gol,
Nu-s actor, dar joc un rol,
Să pot spune că trăiesc.
Haosul nemărginit
Într-un colţ m-a ţintuit,
Hotărându-mi drum invers.
Nopţile au sens obscur
Dar, la miezul nopţii, jur
Că există şi revers.
Plouă parcă zi de zi
Însă nu mă pot opri,
Voi schimba totul din mers.
Şi voi pune iar hotar
Zilelor din calendar
Cu un gând şi cu un vers...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu