(Dialog virtual cu ideile profesorului George Pena,
în amintirea timpului de ziarist al domniei sale)
Ţara-n toate forfoteşte,
Întâlnirile-s în toi,
Se vorbeşte, se munceşte,
Cine mai ştie de noi?
Câte unul, pe la spate
Face semn de disperat,
Ştim cu toţii că se poate
Să furi şi să fii bogat.
Poate însă nu-i departe
Clopotul să bată iar,
Să se scrie-a lumii carte
Prin eroare de tipar.
Câte-un semn de se mai pune,
Iese mare tărăboi,
Iar apostolii vor spune
Că de vină suntem noi.
Împărţirea cu hotare
Nu mai are nici un sens,
Dacă vrea ce-i cel mai mare...
Se votează în consens.
Legea-i literă uitată
Dacă are semn rotund,
Nu se ştie niciodată
Că şi sacul are fund.
Plânsul surd din sărăcie
Unii cred că e normal,
Alţii nu vor să se ştie
Că-s doar clovni de carnaval.
Circul lumii se porneşte
Şi se termină în pat,
Cartea nu se mai citeşte,
A-nvăţa e un păcat.
Gândul către libertate
E mereu de toţi furat,
Toţi, când îşi doresc palate,
Uită de unde-au plecat.
Vremea de închinăciune
Nu mai are azi sfârşit,
Arzi în foc, dar eşti tăciune
Şi-ţi duci viaţa chinuit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu