Şi lacrimile sufletului dor,
Astăzi privesc spre alt necunoscut
Şi mă întreb de ce-aş simti că mor?
Mereu, mereu, trecutul e un tot
Ce îmi arată drumuri fără ţel,
Şi dacă mă opresc, când nu mai pot,
Simt că rămân sărac fără de el.
Dar viaţa merge-ntr-una într-un sens,
Nu poate să se uite înapoi,
Şi rănile ne dor tot mai intens
Şi o durere suntem înșişi noi...
Şi mai intens trăim un nou trecut
Când tot ce fi-va-i iar necunoscut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu