Fată de foc cu inima senină,
Priveşte cerul zorilor de zi,
Lasă speranţa clipei să devină
Un pas al împlinirii ce vei fi.
Redefineşte zâmbetul prin şoapte
Înrâurind uitate amintiri,
Să dăm contur izbânzii într-o noapte
Lăsând în urmă triste ne'mpliniri.
Fată de foc cu inima rănită,
Priveşte cerul dimineaţa-n zori
Şi-ai să-nţelegi că iar eşti o ispită
Ce soarele l-aduce printre nori.
Redefineşti speranţa fără teamă
Când laşi o urmă-a pasului fugar...
Să-nveţi din nou să ştii că te tot cheamă
Al clipei rost ce trece în zadar.
La urma urmei, focul ce s-a stins
Cu o scânteie azi e reaprins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu