n-are rost să așteptați
Să am altfel de principii,
să accept alte cutume,
Nu-s prefață, nu-s postfață,
nici nu-s pus mereu pe glume,
Sunt un om, ca orișicare,
chiar vă rog să mă uitați!
Dacă vă interesează
cine sunt și ce gândesc,
Nu mă puneți în tiparul
ce-l gândiți a fi măsură,
Ezitând a pune-n umbră
corelări de conjunctură
Ci veniți pe lângă mine
cum ar fi normal, firesc.
Despre fapte ale zilei
ce nu au nimic ascuns,
Nu mai căutați jaloane,
nu le faceți voi repere,
Puneți vorba-n întrebare,
puteți chiar orice a-mi cere,
Fără timpi, morți, de gândire
oricând vă voi da răspuns.
Când vorbiți de miezul nopții
dacă știți că tot nu dorm,
Nu vă aplecați spre pietre
ci priviți cerul cu stele,
Luați aminte la detalii,
la distanța dintre ele,
Ca, știind că vi-s aproape,
s-aveți timp de somn enorm.
Urmăriți-mă pe față,
n-o faceți prin interpuși,
Fiți, de vreți, mereu vederii
fie zi, ori fie noapte,
Ca s-aveți real detalii
chiar cuvintele-mi din șoapte,
Și să nu mai dați crezare
unor mincinoși supuși.
Până ce veți înțelege
ce-i ușor de înțeles
Nu priviți răstălmăcirea
ca metodă concludentă,
Încercați să-mi fiți aproape,
cu privirea mai atentă
Și cu mintea larg deschisă
înspre drumu-mi clar ales.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu