Liniştea e sensul absolut:
Ce a fost, ce este, ce va fi...
Viitorul pare doar trecut
Ce aşteaptă încă-a se-mplini!
Viitoru-i liniştea ce vine
Din întregul nopţii de apoi,
Când nici timpul nu se mai abţine
Şi se scurge pururi, printre noi!
Timpul ne arată câteoadată
Ce a fost... dar oare ce va fi?
Întamplarea e ca şi-ntâmplată
Când răsar aceeaşi zori de zi...
Întâmplarea e un sens abstract
Între haos şi-nţeles concret,
Când absurdul pare un contract
Cu efect pe formă şi portret...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu