Frunză ca destin

Juliei si luptei ei cu viaţa

A căzut o frunză-n calea ta
Arătându-ţi c-am intrat în toamnă...
Ai zărit-o... Oare ce te-ndeamnă
Să îţi pese-atât de mult de ea?

Poate c-ar striga în urma ta...
Câte lucruri ar dori să-ţi spună,
A trecut prin ploi şi prin furtună,
Toamna însă a lovit în ea...

Fiind pe jos, mereu se întreaba:
Poate vântul să o mai ridice
Şi întâmplător, uşor să pice,
Doar un ceas măcar, în palma ta?

A căzut o frunză-n calea ta...
Poate n-ai s-o vezi... treci mai departe,
Frunzele se duc mereu spre moarte,
Lumea a-nceput a le uita...

Dinspre vară vine-n lumea ta,
Cu un sens de semn de întrebare,
Aşezându-ţi viaţa-i la picioare...
Ia-o-n palmă şi va fi a ta...