Vin corăbii vechi pe ţărm de mare,
Fulgere lovesc în patru zări,
Cerul e senin în depărtare,
Noaptea-şi lasă urma pe cărări.
Zorii zilei vin cu o-ntrebare
Despre ceea ce ştiam c-a fost,
Când doar valul stins pe-un ţărm de mare
Îşi găsea în taină adăpost...
Miezul zilei caută prin ceaţă
Adevărul, ce-i mereu ascuns,
Aruncând spre noua dimineaţă
Neştiutul zbor spre nepătruns.
Seara-nseninării ne supune
Cu un semn de aură de foc,
Îngerii se-apropie să spună
Că-i din nou furtună în alt loc.
Miezul nopţii vine ca destin,
Zilele Luminii-n noi revin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu