Dă-mi mâna, înc-o dată, peste toamnă
În ploaie te aştept mereu, mereu,
Şi hai să trecem peste noapte, doamnă,
Aşa cum tot treceam: doar tu şi eu.
Doar iarna cu accent rostuire,
Va şti că anii noştri-s fără număr,
Iar tu, ivită iarăşi din iubire,
Vei şti că suntem umăr lângă umăr.
Îţi văd privirea şi îmi vezi privirea,
Şi cerul dintr-odată e senin,
Din nou mi-arăţi că viaţa-ţi e menirea
Şi-n faţa ta mă plec şi mă închin.
Întinde-ţi mâna peste-această iarnă
Cuprinde-mă la fel ca altădat'...
Sub paşii tăi vin îngerii s-aştearnă
Trăiri supreme fără de păcat!
Îmi dai din nou un drum spre nemurire
Aşa, ca totdeauna, din iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu