Sunt un soldat cu misiune grea,
Am de ajuns mereu altundeva,
Fără să știu concret ce va urma.
Unii îmi spun că sunt un biet soldat,
De-a timpului armată mult uitat,
Și n-am curaj să spun că-s revoltat.
Cu masca-n brațe vă mai dau un semn,
Jurându-vă, așa cum știu, solemn,
Că nu-mi cedez dorința de-a fi demn.
Știu bine rolul meu pe-acest pământ,
Așa cum știu că adevăru-i sfânt
Chiar dacă-ajunge piatră de mormânt.
Sunt soldat mereu în așteptare,
Pregătit mereu de alt război,
Evidența semnelor primare,
Trecător spre vremuri, aspre, noi.
N-am să mă dau nicicând, nicum, bătut,
Nici dacă, prin absurdul absolut,
Am să vă par un mare involut.
Și-am să fiu chemărilor prezent,
Ba chiar voi fi de-a dreptul insistent,
Când totul e și clar și elocvent.
Într-un firesc, covârșitor divin,
Vorbesc mai mult și dorm tot mai puțin,
Atent mereu la zvonuri ce revin.
Din vorbe ce se spun ori nu se spun,
Esențele ideilor le-adun
Ca luptei să-i dau sensul oportun.
Sunt soldat mereu în misiune,
N-am nici un motiv să mă ascund,
Unică și simplă versiune,
Al celui ce sunt, chiar mă confund.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu