Acum nici jertfa-n calcule nu-ncape,
A devenit firesc de zi cu zi,
Urcarea către cer, intrarea-n ape
Au clar reper în riscul de-a muri.
Mereu și tot mereu, câte o ușă,
Ajunge cu un lacăt drept zăvor
Ca să ascundă urma de cenușă
Ce n-are loc în nici un viitor.
Prevederea e maxima urgență,
Uitându-se cu totul de destin,
Ce-i definit lipsit de coerență
Sensibil la idei ce îl previn.
Orgoliul convergenței dă năvală
Prinzând în jocu-i mulți neputincioși,
Ce ard, topiți în tainica greșeală
A celor ce se cred mărinimoși.
Unii numesc ideea nedreptate,
Alții o văd firească, prin destin,
Dar, să explice, nimeni nu mai poate,
De ce mor mulți, uitații, clandestin.
Se calculează zilnic, se vorbește
De mari științe pentru-n biet atom,
Dar mult prea rar ideea pomenește,
În trecere, de viața unui om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu