chiar dacă sunt trist,
Mă simt vinovat de toate,
nu pot să insist,
Cu un gând al tău poţi iarăşi
să redai speranţă
Celui ce se zbate-n lanţuri
pentru cutezanţă.
Haide, vino şi dezleagă
nodul gordian,
Nu lăsa să simţi că vântul
iar e uragan,
Parapetul nopţii lasă
umbre ireale,
Ce lovesc din întuneric
cu urmări fatale.
Haide, vino, dă poruncă,
omului ce sunt,
Să refacă din cenuşă
zborul ce s-a frânt!
Haide, vino şi dă-mi mâna,
cu un zâmbet cald,
Să păşim prin viaţa asta
fără nici un fald!
Cu privirea ta striveşte
ura ce persistă,
Fii o lacrimă de soare,
niciodată tristă.
Haide, vino şi dezleagă,
azi, acest mister,
Ce mă ţine parcă-n transă,
fără să mai sper!
Cu un gând plin de înalturi,
plin doar de lumină,
Pune-ţi semnul pe trecutu-mi
şi pe a mea vină.
Haide, vino, dă poruncă,
omului ce sunt,
Să arate că-i puternic,
zborul nu l-a-nfrânt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu