totu-mi pare-a fi pustiu,
Cartea vieţii-i redeschisă,
partea-a doua-ncep s-o scriu,
Unii văd doar pagini albe,
alţii se împotrivesc,
Dar e scris, nu se mai şterge,
orişicâte se vorbesc.
Mai apare câte-o umbră,
încercând să-mi intre-n gând,
Alteori, câte-o nălucă,
cu un glas suav şi blând,
N-am s-alerg de unul singur
şi s-ajung pe locul doi,
Hai cu mine, ştiu eu drumul,
drumul este pentru noi.
Te ştiam parcă de-o viaţă,
ştiu că zorii se ivesc,
De acum pe totdeauna
ochii tăi am să-i privesc.
Merg şi merg pe drum de seară,
nu ştiu unde am s-ajung,
Toate drumurile-s scurte,
numai drumul vieţii-i lung,
Peste lume cade ploaia,
stelele în nori se-ascund,
Mulţi de multe mă întreabă,
astăzi ştiu să le răspund.
Ricoşează câte-o piatră
aruncată pe nedrept,
Adevăru-l ştiu, mă doare,
dar oricum ar fi-l accept,
Te mai văd pe la fereastră,
o privire îţi răpesc,
Comparând poţi înţelege
ce-i real şi ce-i firesc.
Mi-i de-ajuns să fiu cu tine,
tu mă faci să nemuresc,
Tu îmi reclădeşti speranţa,
visul eu îţi împlinesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu