drumu-i drum, trebuie mers,
Cerurile-şi spun cuvântul...
Nu exista sens invers!
Trece timpul, vine vremea,
gândurile prind contur,
Iar e ger şi e zapadă,
viaţa mai că o înjur,
Îmi ridic spre ceruri ochii,
văd acelaşi orizont,
Şi-n tăceri o mare luptă,
şi-s doar eu căzut pe front.
Ştiu ce-aveam în gând odată,
ştiu că vămile-am plătit,
Simt acum că trec o poartă
şi războiu-i pe sfârşit,
Am luptat şi lupt cu viaţa,
lupt mereu cu pieptul gol,
Chiar de-mi stau munţii-mpotrivă,
nu-mi pun viaţa-n staniol.
Trece timpul, alte vremuri
ies din praful adunat,
Cei ce mi-au furat norocul
îngerii nu mi-au furat,
Unii pleacă spre dezastru,
alţii pleacă în mormânt,
Eu plângând, ridic privirea,
fac al doilea legământ.
Am jurat, mai jur odată,
am acelaşi ideal,
Voi urca până în Ceruri,
şi-ai să vezi, va fi banal,
Scris e undeva în stele
ce va fi şi cum va fi...
Şi-i aşa de-aproape vremea...
doar o zi şi înc-o zi...
Eu îţi scriu... cuvântu-i lege...
drumu-i drum, trebuie mers,
Cerurile-şi spun cuvântul...
Nu exista sens invers!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu