Viaţa are unic mers,
Dă-mi-te... şi mă priveşte...
Noi suntem un Univers.
După ieri urmează mâine...
Pentru noi există azi,
Mă ridică înspre tine,
nu te las în gol să cazi.
Viaţa-i viaţă! Nu te-ascunde,
suntem paşi spre infinit,
Punem punct şi de la capăt...
Caruselul e pornit...
Peste timpuri viitoare,
peste fapte din trecut,
Ni-s deschise porţi spre ceruri...
Azi e totul absolut.
Ochii tăi îmi simt privirea,
gândul ştii că-mi e deschis,
Fugi de mine înspre mine
şi mă duci în paradis,
Tu eşti sabia ce taie
tot ce trebuie tăiat,
Şi-mi dai aripi şi putere
de-a fi om adevărat.
Lângă tine nu-mi e frică,
pentru tine pot să zbor,
Lângă mine eşti tu iarăşi
un însemn izbăvitor,
Conştient m-arunc în haos,
aş vrea morţii să mă vând,
Ceva simt că mă opreşte
când mi-apari în vis plângând.
Dă-mi-te... Ia-mă în tine,
trecem amândoi un prag,
Îmi eşti adevărul vieţii,
îmi eşti omul cel mai drag,
Timpul pentru alţii trece,
pentru noi tu l-ai oprit,
Astăzi le-mplinim pe toate,
aşa-i dat, aşa-i sortit.
Du-mă iar spre veşnicie
prin cel ce va fi născut,
Pune semnul biruinţei
peste umbra-mi din trecut,
Astăzi m-ai intors din moarte
şi mă simt nemuritor,
Face-voi să se-nţeleagă
că de astăzi uit să mor.
Printre gânduri, vorbe spuse,
adevăruri se rostesc,
Tu-mi redai prin părţi înaltul
ce-am pornit să-l cuceresc,
Caut iarăşi sus pe creste,
şi te văd... Ştiu că mă chemi,
Mi te dai spre nemurire,
n-ai de ce să te mai temi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu