legătura se dezleagă,
Printre vorbe-ntortocheate
spun ce vreau să se-nţeleagă.
Ştiu trecutul, ştiu urmarea,
ştiu ce am de-acum a face,
Duc războaie, de-i nevoie,
ca să ştiu, că va fi pace!
M-am privit, ieri, în oglindă,
am văzut lumina stinsă;
Am privit apoi, spre ceruri,
ţi-am văzut mâna întinsă.
De trecut mă leagă viaţa,
dar s-a şters orice amprentă;
Se păstrează-ntre cuvinte,
ca o frescă aparentă.
Ţi-am privit, mereu, privirea,
te-am găsit mereu aproape;
Te simţeam, te simt în zbucium,
ţi-am simţit plânsul sub ploape.
Îţi spun, iar, că zorii zilei,
eu îi văd că se arată;
Că, din copcile de gheaţă,
foc ieşi-va, dintr-o dată.
Nu te teme de-ntuneric,
sunt aici şi stau de pază;
Şapte ceruri, larg deschise,
adevăru-l creionează.
De departe, de aproape,
că e zi, ori că e noapte,
Orişicine înţelege,
că e vremea altor fapte.
Plec pe drum, nu caut drumul;
voi ajunge, ştiu şi unde,
Să n-ai frică... Nu mă bâlbâi...
Orice-ntreb, mi se răspunde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu