Tu, ieri, mâine...

A nopții și a zilei clar mi-ai fost
Și greu va fi să fie o schimbare,
Toate-s firești și toate au un rost,
Nimic nu este pură întâmplare.

Și vor veni, de-a pururi, întâmplări,
Din neștiute puncte cardinale,
Remotivând firești denominări
În regăsiri de nouă, clară, cale.

Prin tine, toate, se vor vrea a fi
Nuanță pură, splendidă dovadă,
Vestind mereu, că eu îți pot greși
Iar tu ierta-vei fără de tăgadă.

Și ne va fi al nopților hotar
Timp de-mpăcări cuprins de-nflăcărare,
Ca-n zori, privind, grăbită-n calendar,
Să crezi, mai mult, în simpla întâmplare.

Doar intuind, cumva, întâiul gând,
Din zâmbetul privirilor complice,
Putea-voi să accept că eu, arzând,
De-al nopții miez n-am să mă pot dezice.

Știindu-mă, mereu vei vrea să știu
Al zilei pas și-a clipelor grăbire
Spre noapte când, tot timpul, am să-ți fiu,
Motivul de firească dăruire.

A nopții și a zilei clar vei fi
Și greu va fi să fie o schimbare,
Toate-s firești, voind a se-mplini,
Nimic nu este pură întâmplare.