În gând îmi eşti, continuu, mărturie
De vis, de adevăr, de fantezie,
Şi de dorinţă pururea arzândă
Spre clipa de-mplinire şi izbândă,
Printr-un îndemn de nerostite şoapte
Spre tot mai multe, felurite fapte.
Tu-mi eşti, oricum, o clipă de trăire
Extremă, concludentă, amintire,
Idee de consens şi-ngăduinţă,
Păstrată într-o tainică dorinţă,
Cu împlinirea ei prin fantezie
Spre regăsiri de vise-n bucurie.
Chiar sânii tăi de gânduri ma acuză,
Când poeziei îmi ajungi ca muză,
Sculptându-te, prin versuri, din lumină,
De-a pururea superbă şi divină,
De-a pururea speranţă fremătândă,
Spre clipa de-mplinire şi izbândă.
Spre pântec drumul ochilor se duce,
Ştiindu-l regăsirilor răscruce,
Ştiindu-l întru totul elocvenţă
A ceea ce ni-i dat prin existenţă,
Falsă fiind de nu-i şi pusă-n fapte,
Fie că-i zi sau miez, încins, de noapte...
Chiar umbrele de vor să mai apară,
Trupu-ţi din vis nu poate să-mi dispară,
Conturu-i e hotar prin nori şi ceaţă
Zvâcnirilor ce dau motiv de viaţă,
Blocând împotrivirea din sinapse,
Prinse-n portalul definit de coapse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu