Vei reveni, mereu, la mine-n gând,
Chiar dacă viața încă ne desparte,
Și-așa te-aud, de dor enorm, plângând,
Sau cum te-nscrii în literă de carte.
Vei reveni chiar fără să te chem,
De orișiunde-ai fi în lumea mare,
Că așteptarea ni-i ca un blestem
Ce astăzi se numește depărtare.
Clepsidrele vor număra invers
Cerând să-și aibă alte calendare,
Luând măsuri dintr-al trăirii mers,
Punând, pe hărți, repere, nu hotare.
Vei reveni din marele abis
În care te-ai ascuns, în marea-ți teamă
Că drumul ce tot tu ți l-ai închis
Nu poate fi, nicicum, luat în seamă.
Vei reveni, mereu ca un ecou,
În zori dar mai ales la înserare,
Fiindu-mi așteptărilor cadou
Și vieții simplă, pură, întâmplare.
Fără păcat, cu rost prin definiri,
Rămâne-va înscrisă-n calendare,
Întâiul pas al unei mari iubiri
Ca semn al unei vieți nemuritoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu