Să fii decent și demn e tot mai greu
În lumea ce nimic nu mai respectă,
Când unii cred că ei sunt Dumnezeu
Și-s puși pe jar când alții nu-i acceptă.
Loc nu mai e de nici un fel de gând
Că toți s-au învățat să nu gândească
Și-l văd pe cel altfel doar enervând
Sfidându-le prostia lor firească.
Să-nveți mereu nu e deloc ușor,
În lumea-n care toți le știu pe toate
Și vor impus doar adevărul lor,
Chiar dacă e, vădit, un băț în roate.
Ceva ce-i nou prea repede-i găsit
Lipsit de necesara evidență,
Și-apoi, spre necunoaștere, dosit,
Dosirea fiind dovadă de clemență.
Să fii cum ești, e rolul imposibil
În lumea ce-a ajuns o mare mască,
Tot exersând amestecul teribil
De nepăsari și viață omenească.
Nimic nu e, oricât e căutat,
Menit a defini o dreaptă cale
Sau cel puțin a nu se da schimbat
Prin simple exerciții lexicale.
Să fii un om, un simplu om, și-atât
Pare a fi o mare încercare,
De vrei să ai obraz și nu doar gât,
Ca trăitor și nu viețuitoare.
Reperele au dispărut de mult,
Locul li-i luat de ordine secrete,
În veacu-acesta dovedit ocult,
Denominat de sfaturi și rețete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu