Sunt vinovat c-am adunat știința
Să-mi fie de folos, atâția ani,
Și chiar prin ea să regăsesc credința,
Pierzându-mă de goana după bani.
Îmi sunt aduse permanet acuze
Că sunt om rău, de-a dreptul egoist,
Uitând să am păreri cumva confuze,
Și sunt, până-n extreme, realist.
Dar și-n altfel tot mare-mi este vina
De a nu sta în turmă ca decor,
De-a mă mișca dorind să văd lumina
Ce duce, chiar prin vis, spre viitor.
Complice cu o coală de hârtie,
Am fost numit cânda ilegalist
Fiindcă aveam puterea de a scrie
Că zi de zi, trăind, devin mai trist.
Și-s vinovat că cer ca incultura
Să nu devină crez oficial
Așa cum vor cei ce li-i dragă ura
Cu tot alaiul ei rațional.
Că n-am rămas la stadiul de omidă
Ce-și are orizontul limitat,
Uitând de ce-a ieșit din crisalidă
De oameni mici, prea mici, sunt criticat.
Sunt ținta celor ce mă văd greșeală,
Accentuând că totul fac greșit
Că nu mă las căzut la învoială
Cu aparența unui joc cinstit.
Că mai citesc și cărți adevărate
Și despre ce citesc mai și vorbesc
Mă umple de fireștile păcate
Văzute de acei ce nu citesc.
Sunt vinovat prin simpla-mi existență
Ce nu-mi permite să devin altfel,
Prin mult prea multa mea independență
De cei ce pun accente pe model.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu