nu aştept să-mi răspunzi,
Nici nu spun cine sunt,
nu ai cum să confunzi,
Sunt cu tine mereu,
sunt cu tine oricând,
Nu mă poţi părăsi,
îţi sunt veşnic, în gând.
Ţi-am mai spus, îţi mai spun,
nu visa la alt drum,
Sunt deja drumul tău,
definit şi postum,
Într-o seară de foc
m-ai dorit, te-am avut,
Şi din marele-ţi dor,
cea de azi te-ai născut.
Încercări ţi-ai avut
de a-mi spune că fugi,
Dar ştiai că mă minţi,
că doar vorbe îndrugi,
Mă acuzi, când visezi,
că îţi sunt infidel
Dar când suntem doar doi
mă ai unic model.
Nu-s perfect, spun cinstit,
şi e ceva ce ştii,
Ştiu ce mult mă admiri,
şi când fac nebunii,
Şi de-ţi spun uneori
că tu eşti un decor
Unde-ar fi ideal
într-o noapte să mor.
Te iubesc, îţi declar,
nu mă tem că-mi răspunzi,
Dar mi-e clar că-nţelegi
când văd sânii-ţi, rotunzi,
Un întreg univers,
de cuvinte cu rost
Îl găsesc înzidit
în acest avanpost.
Tot îţi spun, cum ţi-am spus,
că e totul normal,
Şi ce-ţi spun va tot fi,
totdeauna real,
E real şi să cred,
e real şi ce spun,
Nebunia-ţi iubesc,
că, oricum, sunt nebun.
Nu te-aştept, nu te-ntreb
orişiunde te duci,
Ştiu că n-ai să te pierzi,
pe alt drum nu apuci,
N-ai de ce să te-abaţi,
de ţi-e bine sau rău,
Nu-ţi sunt eu ca motiv,
dar aşa-i felul tău.
Timpuri trec, vremuri vin,
nu te schimbi cu nimic,
Cum nici eu n-am de gând
să-mi devin inamic,
Ştiu că vârstă nu ai,
ştiu că ai doar idei,
Şi aşa vreau să-mi fii,
nu ca alte femei.
Te iubesc, îţi declar,
poţi acum să-mi răspunzi,
Şi de vrei, nonşalant,
în substrat să pătrunzi,
Ori să spui, cum te ştiu,
că n-ai timp de poveşti,
Ca, de fapt, să-nţeleg
cât de mult mă iubeşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu