Gându-ți trimiți, în vise, înspre mine,
Mânată ești de-al pașilor temei,
De adevărul ce ți se cuvine
Lăsat prea mult ascuns printre idei.
Și-n vis îmi spui, prin fapte și cuvinte,
Cum te vei vrea să fii un pas concret
Cu tot ce mie o să-mi vină-n minte
Când ai să-mi ceri să nu fiu prea încet.
În mod direct, fără de-ncurcătură,
Cum vrei să stau și cum vrei tu să stai,
Cum timpul vei voi să-l ai măsură,
În vis, chiar amănunte, vii să-mi dai.
Cum să mă mișc uitând de evidențe,
Când prin mișcari ceva vei vrea să-mi zici,
Sunt forme cu extreme concludențe
Prin care recurența o implici.
Și-mi vii mereu, uitând să îți mai pese
De cei ce-ar fi mereu necruțători,
Ce ne-ar privi ca buni de pus în lese,
Numindu-ne, de-a dreptul, trădători.
Îmi lași însemn al zilei gând de mâine
Prin care vom mai pune niște pași
Spre clipa ce va ști că aparține
Trecutului ce-i suntem noi urmași.
Mă tot vestești știind ce-o să urmeze
Prin primul gând al zorilor de zi,
Prin adevăruri puse-n antiteze
Cu tot ceea ce azi părem a fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu