Mi-ai venit cumva din amintire,
Printr-un joc ce pare-ntâmplător,
Sau e o firească regăsire,
De-mplinire fapt prevestitor.
Drum de-ntors îmi pare că se-arată
Timpu-n care ne vor regăsi
Şi vom fi ai nopţii, dintr-o dată
Fără un motiv de-a ne opri.
Fără de cuvinte ticluite,
Mi te vei dori un clar răspuns
Căutării mele mult grăbite
De-a mă şti în tine-ntrepătruns.
Regăsind a vieţii-mpreunare
Ca un mod de evident firesc,
Nopţii îi vom fi determinare
Printr-un fel de-a fi perfect lumesc.
Nu vei vrea să stai în aşteptare,
Dându-mi tot ce clipei mi-aş dori,
Vei fi tot mereu nerăbdătoare
Să te ştii privită-n zori de zi.
Ca ecou al miezului de noapte,
Mâinii mele îi vei fi motiv
Iar îndemnul definit prin şoapte
Va fi clar, concret, imperativ.
Ca în vremuri ce ne-ar fi ştiute
De-ar fi fost altfel să fi trăit,
Ne vor fi dorinţele acute,
Desfiinţând al vieţii şovăit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu