vineri, 12 februarie 2016

Ambigua nuanțare

O viaţă-ntreagă căutăm, luptând,
Ceva ce-n piaţă chiar nu se găseşte,
Că pare doar ideea unui gând...
O zi trăită-n tihnă, omeneşte.

Ne căutăm odihna pe pământ,
Seduşi mereu de vise şi himere,
Găsindu-ne motive de avânt
Sperând mai mult decât ne stă-n putere.

Trăim mereu, sau spunem că trăim,
În aşteptarea zilei mult dorite,
Ba chiar câte-o speranţă mituim
Ca să uităm de cele irosite.

Ne-mpinge gândul mai mereu la somn,
Când toate-s sugrumate de-ndoială,
Ca sclavul să se vadă mare domn
Cerând sclaviei sale socoteală.

Mereu avem ceva de comparat,
Şi acceptăm, doar după plac, măsura,
Ambiguu nuanţăm orice păcat,
Luând în calcul, pururi, conjunctura.

Tot căutând acea măreaţă zi,
Uităm că ne-am dorit şi nemurirea,
Şi ni se face dor de a muri,
Negându-ne, cu-n cinic gând, menirea.

Niciun comentariu: