De multe ori am scris ce vremuri sunt,
Mai rar ce-au fost, mai des ce vor urma,
Timpul trecând mereu mi-a dat avânt,
Să nu fiu temător de vorba mea...
Am luat cuvântul, plin de conţinut,
Şi l-am lăsat să fie o poveste
Venind din întâmplări, de prin trecut,
Redând şi dând, din viitor, o veste.
Mai rar, chiar rar, aş zice foarte rar
L-am pus într-o idee suspensivă,
Ca dacă tot îşi este adversar
Să nu devină forma agresivă.
De multe ori am scris, spunând că sunt,
Ca să descriu exact ce va urma,
Tot renegându-mi pasul de avânt,
Punând ce este rău pe seama mea...
Şi când am pus cuvinte multe-n rând,
Chiar dacă se-arătau alambicate,
S-au rânduit, la cititori, în gând,
Extrem de clar şi bine conturate.
Am dat esenţei rost de elixir,
Accentuând un semn de întrebare,
Ca să mă creadă omul că-l admir
Când vieţii nu îi pune el hotare.
Şi-am scris mereu, am scris punând pe sunt
Hotar la toate câte vor urma,
Ca cei ce înţeleg să-şi ia avânt,
Dar şi ştiind ce-i dat în seama mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu