Poveşti, poveşti, şi tot poveşti mereu...
Mulţi au soluții binefăcătoare...
Mulţi ştiu metode tămăduitoare...
Mulţi cred că sunt aleşi de Dumnezeu...
Trăim o vreme grea, înşelătoare,
O vreme-nvăluită în confuzii,
În care ni se vând mereu iluzii
La preţuri de import, usturătoare.
Aflăm de toate, ni se pun pe tavă,
Cu explicaţii, printre-nvăluriri,
Modelele divinelor iubiri,
Şi picături suave de otravă.
Mereu poveşti, şi tot mereu poveşti...
Şi tot mai mulţi învaţă să trateze...
Prin diplome vor mulţi să eclipseze...
Iar alţii sunt deja trimişi cereşti...
Dorinţa de-a-nţelege-i dispărută,
Exemplu e un tot definitoriu,
Excepţia e dusă în notoriu
Ca şi mândria-n formă absolută.
Cunoaşterea-i motiv de preț mai mare,
Învăluind destinul în mister,
Care, trecând de ţări, peste hotare,
Este normal ca fiind venit din cer.
Şi tot poveşti, mereu alte poveşti...
În alte vieţi, unii aveau blazoane...
Unii deja sunt feţe din icoane...
Prin însăşi ei, din ceruri ne-aduc veşti...
În teorii cu formă extensivă
Se nuanţează sensul divergenţei,
Ca limită concretă-a coerenţei
Aflată-n terapie intensivă.
Se vinde harul, chiar se pune-n carte,
Echivalat în grade şi în preţ,
Ce-i fără preţ decade în dispreţ,
Cu şanse mici de-a merge mai departe.
Poveşti, poveşti, şi tot poveşti mereu...
Nimeni nu pune degetul pe rană...
Bolnavă-i şi condiția umană,
Ca şi credinţa într-un Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu