Chiar dacă știu că drumul este lung,
Abia aștept pe seară să ajung,
Răscrucile prea tare mă apasă.
Mă risipesc, întârziind pe drum,
Cu motivare prea neînțeleasă,
Și abia când puterile mă lasă
Mă simt grăbit ca să n-ajung postum.
Ceva, probabil, tot se va-ntâmpla
Că mâinile nu le mai pot abține,
Pleacă mereu spre tine, să se-nchine,
Având să-ți spună-n locul meu, ceva.
Nici un dezastru-n loc nu mă mai ține,
N-am teamă, am s-ajung la casa ta,
Și noaptea cu nesaț te voi gusta
Căci sunt plecat, de-o viață, înspre tine.
Și am s-ajung, într-un sfârșit, acasă,
Să mi te fac, spre nemuriri, mireasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu