Greu va fi să treci de-această stare,
Derularea faptei e reper
Că împiedicarea-ți este mare
Și aici, pe-acest pământ, și-n Cer.
Drumul ți-e mereu în altă parte,
Și te-aprind idei de vag moment,
Când îți sunt aproape ești departe,
Doar absurdul pare consecvent.
Te oprești și-ți spui că nu se știe
Unde pleci și când o să ajungi,
Că nimic nu e ce-ai vrut să fie,
Și-n nesomn ți-s nopțile prea lungi.
Gândul greu din rătăciri revine,
Îți găsește ochii-nlăcrimați,
La vedere lacrima-i mai ține,
Înspre căutări fiind pkecați.
Greu va fi, îți spun încă o dată...
Căi prea multe, ca și drum, nu sunt,
Dar odată e ca niciodată,
Tu ești calea până-n amănunt.
Mersul înspre marea coborâre
Poți să-l faci a fi urcușul dur,
Dacă-ți ai concreta hotărâre
De-a uita de-al gândului sperjur.
Dincolo de viața înspre lume
Stă întregul timp deja trecut
Cu-ncordări și replici fără glume
Ce în cuie clipe au bătut.
Tu ești calea, drumul e în tine,
Nu-i deloc mai greu decât a fost,
A fost greu, urmează a fi bine...
Hai, dă-mi mâna... Vezi al vieții rost...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu