La vedere

Nu stau ascuns, stau veșnic la vedere,
În fapte sunt pe calapodul meu,
Nu-s vânător de clipe efemere,
Să mă arăt la față nu mi-e greu.

Aud că unii tot vorbesc de mine,
Ba chiar mai spun că ce-ar vrea ei eu fac,
Că-n adevărul care le convine,
Îmi e pe plac ce lor le e pe plac.

Povestea mea deja e cunoscută,
Deja apar, în copii, versiuni,
Comună, prea săracă, absolută,
Ori plină de absurd și de minciuni.

Mă văd în replici fade, insipide,
Mă văd ca masca unui vis urât,
Protagonistul unei vieți sordide
Ce-și are mintea doar mai jos de gât.

Convingerile mele sunt absente,
Sunt ca un animal purtând pantofi
Ori târâtoare ce, obedinte,
Flutură steag de pururi mixotrofi.

În jurul meu, cum nu îmi sunt știute,
Sunt fel de fel de umbre și lumini,
Minunății ce n-au fost cunoscute
Dar și câmpii cu pir și mărăcini.

Eu ce mai știu?... Din viața-s piesa lipsă,
Sunt doar un nume ce îi dau contur,
Un cerc ce tinde totuși spre elipsă
Când nu găsește limitări în jur.

Sunt la vedere, nu-s, în schimb, oglindă,
Celor ce n-au nimic suprem sau sfânt,
Ce n-au putere, pururi, să cuprindă
Ideea conținută în cuvânt.