Mă și mir că nu auzi
Vorba ce s-a dus prin lume,
Și-nțelegi să te tot scuzi
Că-mprumut ți-ai luat un nume...
Și mă-ntreb de ce ascult
Vântul când nu se oprește
Dintr-al zbaterii tumult,
Ce mai rău îl întețește...
Mă tot mir că încă negi
O idee ce te-apasă
Și îi cauți rost prin legi,
Ca să crezi că nu îți pasă...
Și mă-ntreb de ce m-aplec
Când presimt curgând izvoare
Ori văd umbrele cum trec
Ascunzându-se în soare...
Mă mai mir ce pas pe loc
Bați și spui că nu ai teamă,
Nici de apă, nici de foc,
Nici de tot ce-i mai de seamă...
Și mă-ntreb dacă-i firesc
Să aud când nu se-aude,
Ploile ce se feresc
Să lase urmele ude...
Și mă mir că mă mai mir
De-ntrebarea ce mă-ntreabă
De ce tac, de ce admir,
De ce tot atâta-ți grabă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu