Semn de iarnă cu tăgadă

Se-arată semn de iarnă cu tăgadă,
Ba ninge, ba nu ninge, ba e ger,
Chiar soarele se-arată să revadă
De este pe Pământ precum în Cer.

De peste tot ne vin schimbări de vreme
Și noi n-avem nici un cuvânt de spus,
În loc de argumente-aud poeme
În cinstea celor ce se cred că-s sus.

În zori de zi un vânt teribil bate
De undeva din nord, spre est sau vest,
E vestea ce urgent e-o noutate
Spusă cu ton de relativ protest.

N-avem nici un motiv de-mpotrivire,
Împotrivirea e un gest suspect,
Când vine vorba de înzăpezire
Vina se dă pe factori indirect.

Ploi înghețate sunt o nouă modă,
Orice-i plouat e probă de mulaj,
Experiment sau, poate, o metodă
De-ai denigra pe cei ce au curaj.

Se-aude doar tăcerea care geme
Sub apăsarea marilor poveri,
Ori zbaterea în multele probleme
A celor ce visează doar averi.

Iar dacă dă-ntr-un fel să se-ncălzească,
Apar, pe la răscruce, cârtitori
Ce, măsluind trăirea omenescă,
Văd semnul unor veșnice erori.

Și se ajunge viscolul să vină
De după cum fac sorții învoieli,
Iernii să-i dea, tăgăduit, lumină,
Iar nouă multe alte îndoieli.