De nimeni, unde suntem, neștiuți
Ai să-nțelegi ce-nseamnă a-ți fi bine,
Și cum se uită anii, mulți, pierduți.
Lăsându-mi-te, în privire, goală,
Când stelele pe cer se vor ivi,
Vei învăța a-ți cere socoteală
De tot ce n-ai mai vrut a defini.
Când coapsele-ți sub mână-mi se vor face
Repere înspre poarta unui Rai,
Vei ști ce-nseamnă a trăi în pace,
Simțind că vieții poți să te redai.
Și-apoi, când căutarea mea, profundă
Va deveni motiv de întrebări,
În încordarea lor, fără erori, rotundă,
Vei defini extremele schimbări.
Sânii fiindu-ți liberi de umbrire,
Mă vor lăsa să-i tot găsesc simbol
Consensului ce-n formă de zvâcnire
Te va scăpa de-al gândului control.
Denominând prea multele motive
Ce te-au vândut contrariului trecut,
Cu mine, noaptea, sensuri sugestive
Se vor fixa de pragul absolut.
Mi te vei vrea ispită și-mplinire
Concretului prin care să-ți rămân
Întipărit în tine spre rodire
Și clipelor extazului stăpân.
O noapte doar, atât va fi a spune,
Și-apoi va fi să nu mai numărăm,
Trăindu-le mereu ca pe-o minune
Uitând ceva să ne mai întrebăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu